Accelerate Your English
29 iun - 10 iul - The Solar System
“Descopera sistemul solar si curiozitati despre planete”
13 iul - 24 iul - Fun with Jobs
”Ce alegem sa profesam?”
27 iul - 7 aug - English Around the World
“Curiozitati, traditii, accente si animale din toate colturile lumii, descoperite prin jocuri si activitati”
Materialele folosite vor fi adaptate varstei si nivelului de limba al copiilor care participa. Rolul programelor de vara este de a oferi copiilor un cadru de invatare intensiva a limbii engleze prin intalniri mai dese decat in timpul anului scolar, pe de o parte, si prin activitati interactive si antrenante specifice perioadei de vacanta, pe de alta parte. Formatul este foarte prietenos pentru copii si, in egala masura, eficient din punct de vedere al progresului.
Program:
Sesiunile Summer Camp Virtual sunt organizate sub forma de module online de cate 2 saptamani. Fiecare modul contine cate 3 sesiuni / saptamana, respectiv 6 sesiuni total per modul . Fiecare sesiune dureaza 90 min, respectiv 60 min pentru grupa de varsta 5-6 ani.
Se aplica discounturi dupa cum urmeaza :
- Participarea la 2 module : 5%
- Participarea la 3 module : 10%
- Participarea la toate cele 4 module : 15%
Pentru detalii privind costurile si inscrieri, va stam la dispozitie la nr tel. 0749155817
Mult in ultima vreme am auzit in jurul meu oameni care se plangeau deschis ca nu au incredere in sine. Oameni care au ajuns la acel moment “a-ha” in care au constientizat ca ceea ce lipseste pentru a face lucrurile sa se intample nu este vointa, nu este ambitia, nu este indolenta, este pur si simplu increderea in sine, o bine-meritata stima de sine.
Aceasta e prima categorie de oameni, pot fi oameni buni, de altfel, demni si integri, dar care n-au curaj sa isi puna mintea, sufletul si propria viata la incercare. Si, pentru ca au realizat acest lucru, au inceput sa investeasca in ei, sa se inconjoare de alti oameni pozitivi, de la care sa invete si sa-si insuseasca noi atitudini fata de viata si chiar noi stiluri de viata. Personal, ii apreciez enorm pe acesti oameni, ei stau sub semnul si egida evolutiei si a progresului. Demonstreaza ca orice om nu este nimic pana nu “creste”. Ritmul biologic ne ajuta sa crestem de la copil la adult si aceasta evolutie este parca invers proportionala cu parcursul sinelui, cumva o involutie naturala a sinelui. Pentru acest lucru ii admir pe acesti oameni! Pentru ca se lupta sa mentina un ritm de crescendo al sinelui.
Exista apoi o a doua categorie de oameni si, cu siguranta, i-ati cunoscut si pe acestia, cei care au prea multa incredere in sine. Nu ma indoiesc ca vi-au atras atentia si ei: vorbesc mult, adora sa iasa in evidenta, le face placere sa fie castigatori intr-un debate verbal si chiar se incranceneaza sa aiba mai mereu dreptate, nu suporta sa li se spuna ce sa faca sau cum stau lucrurile, ii desconsidera pe ceilalti doar pentru ca nu se ridica la standardele lor (nu neaparat standardele corecte), nu accepta sfaturi, in schimb dau mereu sfaturi, diplomatia nu ii caracterizeaza si, de fapt, stiti care este cea mai evidenta si reflectorizanta trasatura a lor: nu le pasa de ceilalti! Si cu siguranta daca ar fi sa citeasca acest lucru li s-ar parea “o mare prostie“.
Si exista a treia categorie de oameni, oameni carora le pasa de ceilalti. Si le pasa de ceilalti pentru ca increderea in sine este pentru ei o valoare , pentru ca sunt deschisi la a invata sau sunt “teachable”, asa cum spun atat de fain americanii, pentru ca nu isi sunt prea suficienti lor insisi, pentru ca sunt de acord ca “Unu este un numar prea mic pentru a atinge maretia” (John Maxwell) si pentru ca ii caracterizeaza modestia. Am fost intrebata la un moment dat ce anume ma face sa port respect cuiva. Si am proiectat in mintea mea exact acea persoana pe care o respect cu toata fiinta mea. Si unul a fost raspunsul: modestia.
Ce altceva e modestia daca nu starea aceea perfecta in care nu iti lipseste nici increderea in sine si nici nu te folosesti de ea pentru a-ti alimenta egoul?! Chiar daca … tentatia e mare…
Ce altceva e modestia daca nu un zambet relaxat, o deschidere catre a primi si a trasmite, o stare de liniste si bine … tu cu tine insuti?!
De la 1 la 10, tu cat de modest esti?
Probabil ca unul dintre cele mai grele, dar in egala masura, eliberatoare, lucruri din lumea aceasta este sa ierti. Nu sa poti sa ierti, nu sa stii sa ierti, ci sa chiar ierti. Nu cred sa fie pui de om care sa nu fi fost dezamagit, suparat, indignat de o tradare cel putin o data in viata si sa nu fi ajuns sa gandeasca macar si in trecere “N-o sa te iert niciodata!”.
Nimic mai autentic, nimic mai comun … Se rup relatii, se nasc uri, se isca neintelegeri. Dar ce mai crunt decat atunci cand iti spui “Nu MI-o voi ierta niciodata”.
Cand rupi relatia cu tine, ai daramat un univers, universal tau…
Cand nasti ura: bucatica din tine, te-ai condamnat la nefericire …
Cand isti conflict cu tine insuti, ai renuntat la intregul din tine…
Ca nu-i putem ierta pe altii e una! Eh, asa e viata … “frumoasa”! Dar cu noi insine ce Doamne avem?! De ce ne vine atat de greu sa ne dam voie sa gresim? Ni se spune ca suntem egoisti, ceea ce inseamna ca ar trebui sa ne dam voie sa facem orice. Si totusi, nu ne acceptam greselile. De ce acest egoism nu este egal cu iubirea de sine?! De acord ca nu este? Daca ne-am iubi atat de mult pe noi insine, nu ne-am pedepsi invaluindu-ne cu tristetea ne-iertarii de sine. Suntem oameni si sortiti esecului tot asa cum suntem sortiti succesului. Cata vreme alegem sa si gresim, mai avem o sansa sa evoluam de la omida la future. Sa nu ne mai taram si sa prindem aripi.
Tu ce vrei sa fii cand vei fi “mare”? Omida sau future?
Des si tot mai des folosim in “scrierile” noastre sintagma de om frumos. Ce vrem oare sa spunem cu acei oameni frumosi pe care i-am intalnit sau reintalnit si de la care am imprumutat bucurie si pofta de viata?! Cine sunt ei oamenii frumosi si ce ne face sa ii numim asa?
Destul de frecvent, la final de MasterMind, obsinuiam sa multumesc celor care au ales sa isi extinda aria de intelegere a lucrurilor si a vietii lor personale si profesionale. Fara sa exagerez, de fiecare data, primele cuvinte ce imi veneau in minte erau oameni frumosi. De frica sa nu tocesc aceste vorbe frumoase insa, le-am evitat. Bine am facut sau nu, cert este ca, fara sa spun adevaruri generale, indraznesc sa afirm ca oamenii frumosi:
Si cate nu mai poate insemna un om frumos! Cu cat mai multi in jur cu atat mai bogati noi!
Ne plac oamenii frumosi? Da. Ni-i dorim in preajma? Da.
Ne plangem insa uneori ca dam peste “specimene” si nu avem si noi noroc si sansa in viata sa cunoastem oameni frumosi? Macar o data mi s-a intamplat si mie. O lege in leadership spune: “Atragi ceea ce esti.” Hm, dureros … sau nu … de noi depinde, de ceea ce alegem sa fim. Atragi ceea ce esti!
Fii frumos pentru a te bucura de frumos!
“Pana nu transformi inconstientul in constient, el te va conduce si il vei numi destin” (Carl Jung). Mult ne ascundem in spatele sortilor, in spatele unui “asa a fost sa fie”, a unei comoditati apetisante si a unui crase lipse de asumare a responsabilitatii.
Ne invartim ca intr-un cerc vicios in care lasam lucrurile sa se intample si, functie de rezultate, aclamam divinitatea multumindu-i sau ii aruncam retoricele “de ce tocmai mie?”.
La tot pasul facem alegeri si luam decizii, rationale sau emotionale, pripite sau analitice, constiente sau inconstiente. Cu cat situatia mai de amploare, cu atat mai contienta devine alegerea. Chiar si atunci cand fugim de raspundere, alegem … alegem sa nu alegem.
Alegem sa fim sau nu integri fata de noi insine. Alegem sa tinem sau nu capul sus si sa fim sau nu demni. Alegem sa ne asumam sau nu greseli si riscuri, alegem sa traim in modul setat propriu si nu in modul setat destin.
Cred ca, atunci cand alegem, e momentul in care dansam cel mai mult. Facem un pas in stanga, poposind usor intr-un picior, ne pierdem echilibrul si revenim la mijloc… facem un pas in dreapta, alt unghi, alte culori si totusi, cum era in stanga ? Si revin … un pas la stanga, un pas la dreapta … pana la final cand ... am ajuns la final. Fie ca am ales sau nu, dansul s-a terminat. Iar noi ne-am avut sansa ...
Pentru asta sunt alegerile frumoase! Un dans fara emotie e fad. O alegere fara asumare e ghinion.
Pana cand nu constientizam ca suntem ceea ce alegem sa fim in fiecare moment al vietii noastre, vom da vina pe stele…
Va amintiti de basmele acelea in care personajul pozitiv trecea prin trei incercari si, in cele din urma, invingea “balaurul”? Am crescut cu acele povesti, am fost indoctrinati, in sensul bun, ca binele invinge intotdeauna raul, am vazut exemple in care provocarile erau iminente victoriei finale, am aclamat eroi si ne-am setat modele. Frumos tipar, frumos arhetip, indraznesc sa spun…
Societatea ne schimba, societatea e de vina, ne indoapa cu preconcepte, ne invata ce sa gandim si nu cum sa gandim … asa parca circula o teorie… Ne plangem ca suntem educati in tipare fiindu-ne astfel ingradita libera dezvoltare.
Dar cum ramane cu frumoasa si exemplara era a basmelor? In care balaurii erau in cele din urma invinsi? In care am invatat de copii sa fim eroi, sa urmam modelul invingatorului, sa depasim obstacole, sa gestionam esecuri, sa ne urmam visul pana la marea finala, sa ne bucuram de victorie, sa sarbatorim … Iata ce lectie sta in basmele copilariei … o lectie de viata care, bine transmisa, nu e uitata.
Iar noi? Ne blocam in “Dar daca nu-mi iese?” “Parca n-am curajul …” “Ah, dar eu nu cred ca pot…” “O sa incerc ... sa vad poate maine, poate la anu’ … ” “Acum nu-mi permit…” Ne blocam NU intr-un deficit de resurse, ne blocam IN teama … teama de ce? Teama de succes? Teama de a descoperi un TU mai bun? Posibil sa te sperie, asa e, dar orice sperietura tine cateva secunde, surpriza de dupa face totul.
Oare Greuceanu, Fat-Frumos sau Harap-Alb s-au gandit vreun moment la altceva decat la miza lor? A fost singurul lucru care a contat. Pe taramul lor nu a existat frica, a existat doar indarjirea pentru a-si atinge telul si sarbatoarea de dupa. Cert este ca la sarbatoarea de dupa vrem sa ajungem cu totii: “La placinte inainte, la razboi inapoi”. Razboiul nostru este un razboi cu noi insine, cu propriile limitari, cu propriile bariere pe care avem grija sa le lasam fie ca vine sau nu un tren…doar sa fim siguri ca nu suntem luati prin surprindere si "speriati"…
Cum ar fi daca am urma totusi acest tipar al victoriei? Doar asa ne-au invatat inca din gradinita … de data asta, scuza e una buna. Sa ne scuzam asadar ca n-avem incotro decat sa fim propriii nostri eroi in viata!
Succes…cuvant tocit de intrebuintarea-i cotidiana! In dictionar, termenul “succes” e definit ca realizare a unui scop. O definitie foarte pragmatica … si totusi, unde e legatura cu visul?!
Cand vorbim de succes, ne cam raportam la munca, ambitie, perseverenta, gandire pozitiva, oportunitati fructificate, momentum, relationare, influenta … la ce nu ne raportam?!
Cum ar fi sa incepem cu un “vis”? Da, cu o misiune …
Nu degeaba companiile mari si de succes au misiuni. Unora li se pare inutil, doar de imagine, de umplutura sau “pentru ca asa e in marketing”. Nu credeti oare ca in acea misiune a lor stau si rezultatele lor?! Ca motorasul lor este pornit, mentinut in functiune si ridicat la performante maxime de “visul” lor?! Oare “a vedea padurea de copaci” nu se aplica pe langa organizatii, si in eu-rile noastre cele mai profunde?!
Nu degeaba orice sesiune de coaching incepe cu intrebarea: “Ce anume vrei sa obtii?” Si nu de putine ori e nevoie de minim o sesiune completa pentru a identifica obiectivul ei. Atat de greu ne este sa ne dam seama ce vrem. Atat de greu ne este sa ne dam voie sa visam…
Cred ca am avut, cu totii, de atatea ori acea senzatie cum ca goneam aproape pe loc, in sensuri ciclice … culmea … cu mult entuziasm, dar pe loc… Auzim des ca, in viata, conteaza calatoria … Conteaza, atata vreme cat ai si o destinatie. Fara o destinatie nu exista calatorie.
Tu unde vrei sa ajungi? Care e visul tau? Acorda-ti timp din goana de zi cu zi pentru a-ti creiona sau recreiona visul. De la 17:00 la 17:30 maine, 11 august, scrie-ti in agenda: Timp pentru visul meu!
Propune-ti exact ce sa visezi cu ochii larg deshisi si cand nu mai stii ce sa faci intoarce-te la visul tau! Intoarce-te la obiectivul tau! Odata stabilit, vei avea la ce sa te intorci!
Interesant si paradoxal totodata cum un vis te poate ancora atat de puternic in realitate!
Iubirea, familia, integritatea, banii, bunatatea, generozitatea, cinstea … intreb: este compasiunea una din valorile tale?
Sesizez 2 faze ale compasiunii:
Cu siguranta mai plecam urechea la un cersetor pe strada, ne intarziem privirea asupra unui copil nevoias, ii plangem de mila unui prieten aflat la ananghie, strangem ochii si ne schimonosim fata atunci cand, navigand aici pe Facebook, dam peste o postare despre un om bolnav care cere ajutor, ii compatimim pe cei ce, de buna credinta muncesc, insa abia reusesc sa asigure masa de maine sau pur si simplu ne pare rau pentru un coleg de serviciu stresat de volumul de munca.
Cati dintre noi sau de de cate ori ne-am oferit sa trecem dincolo de: “Saracul/Saraca…”?! Cati dintre noi sau de cate ori facem un minim de efort pentru a ne oferim ajutorul si chiar a ajuta…atat cat situatia o permite?!
Pana nu demult, credeam ca sentimentul de compasiune are o conotatie negativa. Este injositor sa ajungi in situatia in care celalalt sa simta compasiune pentru tine. Va suna cunoscut? Este oare? Asta ar insemna ca este la fel de injositor sa simti compasiune pentru cineva? Este oare?
Acum, nu cred ca exista un cuvant mai pozitiv decat compasiunea (si nu pot sa nu incalc voit regula gradelor e comparatie in acest caz). Oare prin compasiune nu adaugam NOI valoare ajutand in orice fel posibil? Oare ajutand nu construim NOI o punte catre “mai bine”? Oare mai bine nu inseamna “extrem de” POZITIV?
Se spune ca cel mai important pas in dezvoltarea personala este constientizarea.
La modul constient, haideti sa facem acel pas in plus atunci cand simtim compasiune si sa punem valoarea la locul ei de cinste!
2014 isi ia la revedere si, odata cu el, si lista de rezolutii de la inceputul anului! Cati au avut insa destul de multa vointa pentru a se tine de ce si-au propus la inceputul lui 2014?
Cele mai populare 10 rezolutii propuse pentru anul 2014 au fost:
Citeste mai departe aici: http://www.wall-street.ro/articol/Careers/177497/top-10-rezolutii-stabilite-in-2014-cati-s-au-tinut-de-ele.html
Influenţa stării vremii asupra productivităţii muncii face subiectul a numeroase studii, pe plan mondial. Unul dintre acestea, realizat de Careerbuilder.com, relevă că 32% dintre angajaţi sunt mai productivi în zilele însorite şi calde. Pe de altă parte, unul din zece angajaţi este mai puţin productiv când vremea este deprimantă. Ploaia este citată ca fiind responsabilă de lipsa de motivaţie a angajaţilor.
În România, citeste mai departe pe http://www.managerexpress.ro/?p=15424&preview=true
