Va amintiti de basmele acelea in care personajul pozitiv trecea prin trei incercari si, in cele din urma, invingea “balaurul”? Am crescut cu acele povesti, am fost indoctrinati, in sensul bun, ca binele invinge intotdeauna raul, am vazut exemple in care provocarile erau iminente victoriei finale, am aclamat eroi si ne-am setat modele. Frumos tipar, frumos arhetip, indraznesc sa spun…
Societatea ne schimba, societatea e de vina, ne indoapa cu preconcepte, ne invata ce sa gandim si nu cum sa gandim … asa parca circula o teorie… Ne plangem ca suntem educati in tipare fiindu-ne astfel ingradita libera dezvoltare.
Dar cum ramane cu frumoasa si exemplara era a basmelor? In care balaurii erau in cele din urma invinsi? In care am invatat de copii sa fim eroi, sa urmam modelul invingatorului, sa depasim obstacole, sa gestionam esecuri, sa ne urmam visul pana la marea finala, sa ne bucuram de victorie, sa sarbatorim … Iata ce lectie sta in basmele copilariei … o lectie de viata care, bine transmisa, nu e uitata.
Iar noi? Ne blocam in “Dar daca nu-mi iese?” “Parca n-am curajul …” “Ah, dar eu nu cred ca pot…” “O sa incerc … sa vad poate maine, poate la anu’ … ” “Acum nu-mi permit…” Ne blocam NU intr-un deficit de resurse, ne blocam IN teama … teama de ce? Teama de succes? Teama de a descoperi un TU mai bun? Posibil sa te sperie, asa e, dar orice sperietura tine cateva secunde, surpriza de dupa face totul.
Oare Greuceanu, Fat-Frumos sau Harap-Alb s-au gandit vreun moment la altceva decat la miza lor? A fost singurul lucru care a contat. Pe taramul lor nu a existat frica, a existat doar indarjirea pentru a-si atinge telul si sarbatoarea de dupa. Cert este ca la sarbatoarea de dupa vrem sa ajungem cu totii: “La placinte inainte, la razboi inapoi”. Razboiul nostru este un razboi cu noi insine, cu propriile limitari, cu propriile bariere pe care avem grija sa le lasam fie ca vine sau nu un tren…doar sa fim siguri ca nu suntem luati prin surprindere si “speriati”…
Cum ar fi daca am urma totusi acest tipar al victoriei? Doar asa ne-au invatat inca din gradinita … de data asta, scuza e una buna. Sa ne scuzam asadar ca n-avem incotro decat sa fim propriii nostri eroi in viata!